Nefiind istoric, filosof sau filolog după profesie, nimic altceva decât o muncă de diletant această traducere nu o pot numi, totuşi pasiunea şi interesul pentru istoria şi filosofia antică îşi au impactul asupra lucrării de faţă. Pe lăngă aceasta, am fost motivat de faptul că, în română online nimic destoinic nu se găseşte; ceea ce este, în opinia mea sunt nişte traduceri literare care nu sunt întru totul aproape de adevăratul conţinut şi stilistica lui Heraclit.
Traducerea a fost făcută după textul rus a lui V. Nilender, Moscova 1910 (care la rândul său a fost tradus după Hermann Alexander Diels, Herakleitos von Ephesos, 2. aufl. Berlin 1909) cu rectificări după traducerea rusă a lui A. Macovelschi (care la rândul său are şi ea o înclinaţie mai mult literară) şi traducerea engleză a lui W. Harris.
FRAGMENTE
1. Sextus Empiricus: ”Necătând că Logosul (= Cuvântul) există, veşnic, -- neînţelegători sunt oamenii: şi până a-l auzi -- și auzindu-l pentru prima dată. Căci (unii) -- chiar de totul se-ntâmplă în concordanţă cu acest Logos -- sunt asemeni celor nepricepuţi, încercând şi în epos, şi în munci să înţeleagă ceea, ce eu enunţ: totul deosebind după natură şi tâlcuind, după cum apare. Iar altor oameni le scapă şi ceea ce fiind treji fac, precum şi ceea, ce ațipind”.
2. de aceea trebuie de urmat ”comunul adică” obştescul. Căci ceea ce-i comun -- este obeştesc. ”Măcar că Logosul este comun, trăiesc majoritatea, de parcă au propria înţelegere”.
3. Aetius: [despre mărimea soarelui] ”lăţimea -- piciorului omenesc”.
4. Albert cel Mare: ”Dacă fericirea ar fi în desfătarea trupului -- fericiţi am numi noi boii, când găsesc ei mazăre de mâncare”.
5. Aristocrit: ”Dar se curăţă degeaba, cu sânge spurcându-se: de parcă cineva nimerind în noroi, -- cu noroi ar începe să se spele. Și nebun ar părea el, dacă alt om l-ar observa făcând aceasta. Şi idolilor acestora se roagă -- de parcă cineva cu casele vorbeşte -- nimic neştiind despre zei și eroi: cine sunt ei în esenţă.”
6. Aristotel: soarele -- cum spune Heraclit -- nu este doar ”ziua tânăr” dar mereu, el este tânăr necontenit.
7. iar unii cred, că fumul mirositor emanat la ardere este mirosul, comun şi pământului, şi aerului. Şi toţi tind spre el datorită mirosului. De aceea şi Heraclit a spus, că ”dacă tot ce există s-ar face fum -- nările ar recunoaşte”.
8. Heraclit: ”Cele ce se bat cap în cap -- se îmbină” și ”din diversitate -- cea mai frumoasă armonie” și ”totul are loc datorită discordiei”.
9. ”măgarii paiele ar prefera -- nu aurul”.
10. dar, bineînţeles, natura se trage spre contrariu și din el primește ea un fel de sintonie -- și nu spre seamăn; astfel, fără îndoială, ea a legat bărbătul cu femeia, nu una sau alta cu seamănul său, şi prima soglăsuire ea a făcut-o cu ajutorul contrariilor, și nu prin asemănări. Dar se pare, că şi arta, imitând natura, face aceleaşi lucruri. Căci pictura, amestecând special culorile albă, şi neagră, şi galbenă, şi roşie -- primeşte imagini, ce se potrivesc cu natura exemplelor deduse de ea. Iar muzica, unind împreună glasurile înalte, şi joase, lungi şi scurte -- primeşte din diverse sunete o armonie unitară. Iar gramatica, cotrapunând consoanele şi vocalele, -- alcătuieşte din ele o artă întreagă. Astfel au fost şi cele spuse de Heraclit Obscurul: ”relaţiile: întregul şi neîntregul, cele ce se unifică şi cele ce se diversifică, melodiosul şi nemelodiosul și din toate unitarul* și din unitar tot.”
11. iar animalul -- şi sălbatic, şi domestic, şi ce se hrăneşte în văzduh, şi pe pământ, şi în apă şi se dezvoltă, şi moare, supunându-se poruncilor lui Dumnezeu: ”căci fiecare dihanie cu biciul lui ”Dumnezeu” se paşte”, cum spune Heraclit.
12. Arius Didymus: Zenon spune, că sufletul este o emanație de fum simţibilă -- ca şi Heraclit: anume, dorind a explica că sufletele ce se emană mereu devin raţionale -- el le-a asemănat cu şuvoaie, spunând aşa: ”către cei ce intră în aceleaşi şuvoaie -- alte şi alte ape se scurg. Aşa şi sufletele din vlagă se emană”.
13. Athenaeus: Căci un om plăcut nouă nu trebuie să fie murdar sau nespălat, sau, după Heraclit ”iubitor de baligă”.
14. Clement al Alexandriei: aşa deci cui îi proroceşte Heraclit din Efes? ”rătăcitorilor în noapte, magilor, menadelor, miştilor”, pe ei el îi ameninţă cu osânda după moarte, lor le proroceşte focul ”căci misterelor stabilite pentru oameni necistit se dedau”.
15.”căci, de nu în cinstea lui Dionis ar organiza marşuri şi ar cânta imnuri în cinstea lui Falus -- ar fi făcut şi mai ruşinos! căci Hades în sine -- e acelaşi Dionis, în faţa căruia se nebunesc în Linae”.
16. căci, poate, reuşim a scăpa de lumina perceptibilă, dar de cea raţională -- imposibil; sau -- cum spune Heraclit: ”de ceea ce nu apune niciodată -- cum să scape cineva?”
17. ”căci nu înţeleg majoritatea: ce e ceea ce li se nimereşte? şi studiind nu ştiu, dar singuri cred” (că ştiu).
18. ”dacă nu nădăjdueşti -- ceea ce nu nadăjdueşti nu vei pătrunde, de-o fi de nepătruns şi inaccesibil”.
19. Heraclit spune, ocărând, că sunt aşa necredincioşi care: ”nu pot nici a asculta, nici a spune”.
20. aşa deci, este clar, că Heraclit socoate naşterea un rău, când spune: ”cei născuţi -- a trăi doresc şi moartea a o primi; mai corect -- liniştirea; şi copiii îi lasă -- ca (şi), ei să moară”.
21. şi oare nu numeşte Heraclit moartea -- naştere? ... spunând aşa cuvinte: ”moartea -- tot ce fiind treji vedem, iar ce aţipind {vedem} -- vis”.
22. ”căci cei ce caută aur - mult pământ sapă, şi găsesc puțin”.
23. ”Adevărului nume nu ar fi cunoscut, dacă el nu ar fi existat”.
24. ”pe cei căzuţi în luptă îi cinstesc zeii şi oamenii”.
25. ”căci cu cât mai măreaţă este moartea -- cu atât mai măreaţă-i partea dobândită la moarte”.
26. ”omul în noapte (de moarte) lumina îşi aprinde singur; şi nu este mort el (stingându-şi ochii), ci viu; dar el contactează cu cei morţi -- aţipind (stingându-şi ochii), fiind treaz -- contactează cu cei ce aţipesc”.
27. ”pe oamenii morţi îi aşteaptă tot, la ce nu speră, ce nu gândesc”.
28. căci ”părerile cel mai chibzuit le află, păstreză; dar totuşi Adevărul îi va lua pe ziditorii şi martorii minciunii”.
29. ”căci aleg una, din tot cei muritor -- doar cei mai buni: slava veşnic curgătoare; iar majoritatea -- sunt îndopaţi, asemeni vitelor”.
30. ”acest cosmos, este acelaşi pentru toţi, nimeni din zei sau oameni nu l-a creat; ci a fost veşnic şi este şi va fi un foc veşnic viu -- ce cu măsură se aprinde şi cu măsură se stinge”.
31. ”treptele focului: în primul rând -- marea, iar marea -- pe jumătate pământ, iar pe jumătate -- vârtej”. Anume, el spune (adică Heraclit) despre însemnătatea lui, că focul, datorită cârmuitorului ”Logos” şi Dumnezeu -- cu ajutorul aerului se preface în vlagă -- într-un fel într-o oarecare sămânţă a ordinii mondiale, pe care el o numeşte ”marea”; iar din ea din nou se naşte pământul şi cerul şi cel ce-i cuprinde (aerul). Iar cum cosmosul din nou revine la sine şi cum i-a foc -- clar arată aceste cuvinte ale lui: ”el [focul atotcuprinzător] se revarsă şi se retrage ca marea corespunzător aceluiaşi Logos, care a fost înainte să apară pământul”.
32. ”Unitarul doar înţelepciune a se numi nu doreşte -- şi doreşte numele lui Zeus”.
33. ”Legea: şi unitarului voinţe se supune”.
34. ”auzind nu înţeleg, asemeni surzilor; proverbul despre ei mărturiseşte; fiind prezenţi lipsesc”.
35. după Heraclit”anume, trebuie în destul de multe pricepuţi să fie filosofii”.
36. ”sufletelor -- le este moarte apă să devină, iar pentru apă moarte e -- pământ să devină; dar din pământ apă iese, dar din apă -- suflet”.
37. Columella: dacă doar să-l credem pe Heraclit din Efes, care spune, că ”purceii în glod, iar păsările de curte în praf sau cenuşă se scaldă”.
38. Diogene: dar unii cred, că el a fost primul astronom (=astrolog) ... despre acestea mărturiseşte Heraclit şi Democrit.
39. ”În Priene Bias s-a născut, fiul lui Tentamos, slava lui e mai mare ca a altora”.
40. ”Multă ştiinţă nu învaţă minte şi nici nu o dă. Căci ar fi învăţat şi pe Pitagora şi apoi pe Xenofan şi Hecateus”.
41. căci există ”înţelepciune unitară -- să ajungi la aşa o cunoştere, este ca şi cum ai conduce tot -- tot timpul”.
42. nu odată el spunea, că ”şi Homer merită de la competiţii alungat şi biciuit şi Arhiloh la fel”.
43. ”îngâmfarea trebuie stinsă mai repede, decât incendiul”.
44. ”poporul trebuie să lupte pentru lege, ca pentru ziduri {ale cetăţii}”.
45. ”mergând spre limitele sufletului -- nu le vei găsi -- şi tot drumul parcurgând: întratât de adânc -- se întinde -- Logosul”.
46. şi el spunea, că trufia-i -- ”poceală”**, şi că vederea -- minte.
47. ”nu ne face faţă despre cele măreţe să judecăm”.
48. Etimolog. ”aşa deci, numele arcului -- viaţă, iar lucrul -- moarte”.
49. Galenus ”unul pentru mine -- miriadă {se egalează la zece mii}, dacă el este cel mai bun”.
49*. Heraclit. Alegorie: ”în unele şi aceleaşi şuvoaie şi intrăm şi nu intrăm, şi existăm şi nu existăm”.
50. Hipolit: aşa deci, Heraclit spune, că totul este unitar: divizibil -- indivizibil, născut -- nenăscut, muritor -- nemuritor, Logos -- Veşnicie, Tată -- Fiu: Dumnezeu cel Drept. ”Nu pe mine, ci Logosul auzind -- de acord a fi e înţelept: unitar este totul”.
51. ”{ei}nu înţeleg, cum cele ce diferă cu sine înseşi se acordă, ca o armonie (= unitar, ἕν) pornită invers, de parcă la arc şi liră”.
52. ”Veşnicia este un copil, ce se joacă cu zarurile -- împărăţia este a copilului”.
53. ”Războiul este a tot tată şi a tot împărat; şi pe aceştia zei îi prezintă, iar pe ceilalţi -- oameni şi pe aceştia robi îi face, iar pe ceilalţi -- liberi”.
54. ”armonia (= unitar, ἕν) ascunsă e mai bună decât cea la vedere”.
55. ”ceea, a ce văzul, auzul -- sunt învăţători, eu preţuiesc întâi de toate”.
56. minţiţi sunt oamenii în cunoaşterea vizibilului, asemeni lui Homer. Iar el a fost din toţi elenii mai înţelept! Şi anume, l-au dus de nas şi pe el băieţaşii, nimicind păduchi, și vorbind: ”tot, ce am văzut şi luat -- am aruncat, iar ce nu vedem şi nu luăm -- purtăm”.
57. ”iar învăţătorul majorităţii -- Hesiod; se crede, că el a cunoscut mai mult de toţi el, care Ziua şi Noaptea nu a înţeles-o, doar ele sunt unitare”.
58. şi binele şi răul [sunt una şi aceiaşi]. ”Dar cer medicii, tăind, cauterizând”, torturând pe cei ce bolesc rău, ”răsplată”; nu sunt demni ei a o primi deloc, ” muncind asupra celuiaşi lucru” -- binelui şi bolilor.
59. ”Filetul are un drum drept şi curb” ({în textul iniţial în loc de filet era folosit alt mecanism care nu are analog în română, pentru comoditate în final s-a ales filet}adică el merge totodată şi vertical şi pe circumferinţă) -- spune Heraclit -- ”unul şi acelaşi”.
60. ”drumul în sus şi în jos -- este unul şi acelaşi”,
61. ”marea -- apa cea mai curată şi cea mai murdară, băutură şi salvare pentru peşti -- pentru oameni băutură păguboasă”.
62. ”nemuritorii -- sunt muritori, muritorii -- nemuritori: cei ce trăiesc odată cu moartea lor -- odată cu viaţa lor mor”.
63. și la fel vorbeşte despre învierea acestui trup vizibil, în care noi suntem născuţi şi ştie, că Dumnezeu este vinovatul acestei învieri, spunând astfel ”acolo renasc în faţa Celui existent și cu voioşie strajnici se fac al celor vii şi morţi”, și încă mai spune, că există judecata cosmosului şi a tot cei în el -- cu ajutorul focului.
64. spunând astfel: ”cârmuitorul a tot -- {este} Fulgerul”, adică, că el îndreptă totul -- spunând, că focul veşnic -- {este} Fulgerul. Mai spune, că acest foc este raţional, şi că el este pricina a toată ordinea mondială.
65. şi îl numeşte ”neîndestulare şi săturare”; și neîndestularea după el -- ordonarea cosmosului, iar aprinderea -- saturarea.
66. el spune: ”căci focul totul, când va veni, va judeca şi va înghiţi”.
67. ”Dumnezeu: ziua -- noaptea, iarna -- vara, război -- pace, săturare -- foame” (toate contrariile, iar El singur -- Raţiunea.) ”Şi se schimbă precum focul, când, fiind amestecat cu arome, se numeşte după simţul fiecăruia”.
67*. Hisdos-scolastic: aşa deci, căldura vieţii, emanată de soare, dă viaţa la tot, ce trăieşte. Mulţumindu-se cu acest gând, Heraclit face o minunată comparaţie a păianjenului -- cu sufletul şi a pânzei de păianjen -- cu trupul. El spune: ”Cum păianjenul, stând în mijlocul pânzei -- observă, dacă musca rupe un oarecare fir şi cum el repede fuge acolo, de parcă deplângând firul fost întreg, așa și sufletul omului la lovitura unei oarecare părţi a corpului -- se grăbeşte acolo, de parcă nu ar suporta nici o lovitură pe corpul, cu care ea este strâns şi în egală măsură legată”.
68. Iamblichus: Şi, probabil, datorită acestuia Heraclit numeşte aceasta ”leacuri” -- căci ele pot lecui de orori şi cu bine să scape sufletele de nenorociri la naştere.
69. aşa deci, eu cred, că sunt două tipuri de jertfe: unele -- de la oameni care sau curăţit totalmente, ”care, poate, şi de la (un om) în parte câteodată au loc” -- cum spune Heraclit; sau de la unii oameni, nu mulţi la număr; altele -- materiale ș.m.d.
70. aşa deci, cât de bine, a spus Heraclit, că ”jocurile copiilor sunt esența opiniilor omeneşti”.
71. Marc Antoiu: ”dar aduţi aminte şi de cel ce uită, unde duce calea”.
72. ”cu El, cu care ei mai mult de toate, sunt strâns legaţi -- cu Logosul”, care conduce totul, -- ”Cu El se despart; şi ceea; ce li se-ntâlneşte zi de zi*** -- aceia lor străin li se pare”.
73. ”nu se cuvine asemeni celor ce dorm a proceda şi a vorbi”, doar şi atunci {când dormim} noi credem, că procedăm şi vorbim.
74. ”nu se cuvine a proceda ”ca” copiii părinților”, adică din simplu motiv, că am preluat aceasta de la ei.
75. cred, că Heraclit îi numeşte pe cei ce dorm ”muncitorii şi copărtaşii evenimentelor cosmice”.
76. Maximus Tyrius: ”Focul trăieşte cu moartea pământului -- şi aerul trăieşte cu moartea focului, apa trăieşte cu moartea aerului, pământul -- apei”. Plutarh; ”moartea focului -- naşterea aerului, şi moartea aerului -- naşterea apei”. Marc Antoniu: că ”moartea pământului -- să devină apă şi moartea apei -- să devină aer, şi aerului -- foc, şi invers”.
77. Numenius (din Porphyriu): de aceea a și declarat Heraclit, că ”sufletelor plăcere sau moarte le este să devină umede”; dar plăcerea pentru ele - este căderea în naștere; iar în altă parte el a declarat, că ”noi trăim cu moartea lor și ei trăies cu moartea noastră”.
78. Origene: ”căci firea omului nu are cuget (?), iar cea Dumnezeiască -- are”.
79. ”bărbatul fără cuvinte pare pentru Dumnezeu -- ca copilul pentru bărbat”.
80. ”dar trebuie să cunoaştem, că războiul este comun şi că adevărul -- ceartă, şi că totul se naşte datorită cerţii şi necesităţii”.
81. Philomedus: dar îndrumărea oratorilor toate dispoziţiile şi le îndreaptă spre asta; şi după Heraclit eceasta ”este iniţiatoarea junghierii”.
82. Platon: ”O maimuţă frumoasă e hidoasă, dacă cu genul omenesc am compara-(o)”.
83. ”din oameni şi cel mai înţelept în faţa lui Dumnezeu va fi maimuţă -- şi prin înţelepciune, şi frumuseţe şi tot restul”.
84. Plotin [focul?] (aspectul său) ”schimbându-şi se odihneşte”. Şi ”istovitor -- la unii şi aceeaşi să te chinui şi sub cârma lor să fii”.
85. Plutarh: ”cu inima să lupţi e greu, căci dacă vrea ceva -- cu preţul sufletului cumpără”.
86. dar, după Heraclit, o mare parte a lucrărilor Dumnezeieşti ”din neîncredere scapă: şi nu se află”.
87. ”un om prost de la orice cuvânt e bucuros a-şi ieşi din minţi”.
88. ”una şi aceiaşi e un singur lucru: viul şi mortul, şi treazul şi adormitul, şi tânărul şi bătrânul; căci prima -- este cealaltă deja scuturată, -- şi cealaltă-i din nou scuturata prima”.
89. Heraclit spune că: ”pentru cei treji există un singur şi comun cosmos”, iar cei ce dorm -- ”fiecare apelează la propriul {cosmos}”.
90. ”şi totul se schimbă în foc, şi focul -- în tot: cum aurul pe bunuri, şi bunurile -- pe aur”.
91. după Heraclit, ”nu poţi intra în acelaşi şuvoi” şi de esenţa muritoare, nimeni nu se va atinge de două ori, dat fiind proprietăţilor ”ei”; dar datorită iuţimii şi rapidităţii schimbării ”împrăştie şi din nou strânge” (mai corect nu ”din nou”, ci deodată se strânge şi dispare) ”şi vine şi pleacă”.
92. ”dar Sibila cu un grai înaripat” -- după Heraclit -- ”fără râs şi fără vorbe-n plus şi fără a se emoţiona prevesteşte viitorul” şi pentru mii de ani se întinde glasul ei, ”datorită lui Dumnezeu”.
93. ”cârmuitorul, a cărui oracol există în Delphi -- nu spune şi nici nu ascunde, dar înseamnă”.
94. ”căci soarele nu va întrece măsura: de nu Eriniile, gărzile lui Dike, îl vor găsi”.
95. ”căci neştiinţa e mai bine a o ascunde; dar e greu fiind desfrânat şi după vin”.
96. ”căci cadavrele trebuie aruncate mai repede, ca găinaţul”.
97. ”căci cîînii latră, dacă nu cunosc pe cineva”.
98. ”sufletele se miros în Hades”.
99. dacă nu ar fi soarele -- necătând la alte stele -- noapte ar fi fost”
100. ... perioadele ”învăţătorul şi observatorul lor este soarele: pentru a şi limita, şi indica, şi provoca diferite schimbări şi ”ceasurile, care aduc totul”, după Heraclit ş.m.d.,
101 ”eu m-am cercetat pe mine însumi”.
101*. Polybius: măcar că noi avem de la natură două careva organe -- auzul şi văzul, cu care noi tot examinăm şi cu interes cercetăm -- dar, după Heraclit, văzul e puţin mai veridic: ”căci ochii, nu urechile, sunt martori mai precişi”.
102. Prophyry: pentru Dumnezeu -- totul este frumos şi bun şi drept, iar oamenii -- ba nedrept socot, ba drept”.
103. ”căci comun este şi începutul şi sfârşitul la periferie [cercului]”.
104. Proclus: ”căci ce fel de minte sau cuget au ei, aezilor populari cred, şi învăţătorul mulţimii -- {este}oracolul lor: nu ştiu, că ”majoritate -- {sunt} răi, puţini -- C buni””.
105. Scholie Hom.: (în aceeaşi noapte sau născut ei). Heraclit conchide de aici, că ”Homer a fost astronom” (= astrolog) şi aşa spune: ”iar Moirae{ursita}, spun eu, nimeni din oameni nu a evitat-o”.
106. Seneca: ”o zi -- este egală cu alta”.
107. Sextus: răi martori sunt ochii şi urechile pentru omul ”cu un suflet barbar”.
108. Stobaeus: din Heraclit: ”câte cuvântări aud eu -- nici unul (nici una?) nu ajunge la aceea, de a cunoaşte, că înţelepciunea este detaşată de tot”.
109. ”a ascunde ignoranţa e mai bine, decât a o da pe faţă”.
110. ”oamenilor, -- dacă li se îndeplineşte tot, ce vor, -- nu le e bine”.
111. ”boala -- sănătatea o face dulce, răul -- binele, foamea (este) săturarea, epuizarea -- liniştea”.
112. ”cugetarea e cel mai mare din avantaje, şi înţelepciunea -- adevărul a spune şi a proceda în acord cu natura -- imitând-o”.
113. ”un lucru comun îl au toţi: cugetarea”.
114. ”cei ce vorbesc cu cap trebuie să se sprijine pe ceea ce-i comun pentru toţi, precum oraşul pe lege -- şi mult mai trainic. Căci se hrănesc toate legile omeneşti din unitar -- harul Dumnezeiesc. Căci {acesta} domneşte atât, cât doreşte -- şi e suficient pentru tot şi întrece pe toate”.
115. ”sufletului îi este caracteristic Logosul -- singur pe sine ce se creşte”.
116. ”tuturor oamenilor le este caracteristic a se cunoaşte pe sine şi a cugeta”.
117. ”când un bărbat se îmbată -- îl conduce un copil mic, -- el se clatină, neauzind, unde calcă: suflet umed are el”.
118. ”străluci -- suflet uscat, cel mai înţelept şi bun”.
119. ”firea pentru om -- a lui divinitate”.
120. Strabon: ”hotarul lui Eos şi a lui Hesperus -- Arct {Ursa mare}, iar vizavi de Arct -- muntele strălucitorului Zeus”.
121. ”trebuia, ca Efesenii maturi să se spânzure şi celor mici (ai lor) să le lase oraşul: ei care pe Hermodorus, un om foarte de folos, l-au alungat, zicând: din noi nimeni cel mai de folos nu este; şi dacă este -- atunci las să fie în alt oraş şi altor oameni”.
122. Seida: Heraclit: ”avansare”.
123. Themistius: iar ”natura iubeşte a se ascunde” după Heraclit.
124. Teofrast: dar şi aceasta ar fi părut iraţional, dacă întreg cerul şi fiecare parte a lui -- toate acestea ar fi fost în regulă şi raţional şi imaginar şi practic şi periodic {în timp}, -- dar la începuturi nu a fost nimic aşa; ci ”asemeni gunoiului împrăştiat e cel mai frumos cosmos”, spune Heraclit.
125. și kykeonul**** se descompune, nefiind amestecat”.
125* Tzetzes: dar el arată bogăţia ca ceva orb -- motiv nu a virtuţilor, ci a viciului; de aceea Heraclit din Efes blestemă, şi nu imploră Efesenii, când spune: ”să nu vă lepede Bogăţia, Efesenilor, -- pentru a vă demasca făcătorilor de rele”.
126. ”recele -- se încălzeşte, fierbintele -- se răceşte, umedul -- se zvântează, uscatul -- se înmoaie”.
127. Aristocrit: el a şi spus Egiptenilor: ”dacă zei există -- pentru ce îi deplângeţi” iar de îi deplângeţi -- atunci nu îi mai socotiţi de zei”.
128. ce a spus Heraclit, văzând, că elenii acordă daruri zeităţilor: ”statuelor surde a zeilor, se roagă ” -- de parcă acestea aud; nu jertfesc -- de parcă nici nu cer.
129. Diogene: Pitagora, fiul lui Mnesarchus, în cunoştinţe s-a antrenat mai mult de toţi oamenii şi, alegând pentru sine (acele scrieri), şi-a creat ştiinţă: cunoaștere de multe, obiceiuri rele”.
130. Gnomologie (Munich): ”nu trebuie să fii întratât de batjocoritor, încât singur să-ţi pari o batjocoră”, -- a spus Heraclit.
131. Gnomologie (Paris): dar anume Heraclit spunea, că însăşi trufia -- este un obstacol pentru reuşită.
132. Gnomologie (Vatican): ”onorurile zeilor și oamenilor înrobesc”.
133. ”oamenii răi -- vrăjmaşii adevărului”.
134. ”educaţia -- este al doilea soare pentru cei educaţi”.
135. el spunea, că ”cel mai scurt drum spre o slavă bună -- să devii bun”.
136. Scolie către Epictet: ”sufletele, decedate în lupte, sunt mai curate, ca cele de boli”.
137. Stobaeus: aşa deci, el scria: ”căci este predestinare pentru tot...”
138. Codex 1630 (Paris): a filosofului Heraclit depsre viaţă. ”Ce fel de mod de viaţă ar fi ales”... ş.m.d.
139. Codex (Modena) [Catalogul codexurilor astrologilor greci] Filosofului Heraclit: ”Despre începutul stelelor”.
*Unitar-ul - traducere adaptată a termenului rus единое/единого, din păcate în română termenul nu are aceeaşi bogăție de sens ca în rusă, după dex reiese că unitarul semnifică un tot întreg, pentru o înţelegere adecvată a contextului (cuvântul se va regăsi şi în fragmentele următoare) acest termen trebuie înţeles ca un tot întreg care înglobează tot şi toate.
**poceală - se face aluzie la epilepsie.
*** li se-ntâlneşte zi de zi - text după a doua traducere rusă.
**** kykeon - (Кикеон, gr. κυκεών) băutură ce se presupune a fi făcută din grâu și mentă care se servea de participanții la misterele din Eleusis înaintea ritualului de inițiere.
126a. Anatolie Анатолій: "но, по закону времянъ седьмирица сочетается (воедину) въ Селенѣ, но она распадается надвое въ медвѣдицахъ -- обоихъ знакахъ безсмертной Мнэмэ".,
127b. Анонимъ къ Платону: [NB. Возстановленіе текста сомнительно.] omise
În {} acolade sunt menţionate însemnările traducătorului, celelalte paranteze sunt din traducerea iniţială. Semnele de punctuaţie au fost păstrate după ediţia tradusă. Textul nu poate fi preluat fără acordul autorului.
13. Athenaeus: Căci un om plăcut nouă nu trebuie să fie murdar sau nespălat, sau, după Heraclit ”iubitor de baligă”.
14. Clement al Alexandriei: aşa deci cui îi proroceşte Heraclit din Efes? ”rătăcitorilor în noapte, magilor, menadelor, miştilor”, pe ei el îi ameninţă cu osânda după moarte, lor le proroceşte focul ”căci misterelor stabilite pentru oameni necistit se dedau”.
15.”căci, de nu în cinstea lui Dionis ar organiza marşuri şi ar cânta imnuri în cinstea lui Falus -- ar fi făcut şi mai ruşinos! căci Hades în sine -- e acelaşi Dionis, în faţa căruia se nebunesc în Linae”.
16. căci, poate, reuşim a scăpa de lumina perceptibilă, dar de cea raţională -- imposibil; sau -- cum spune Heraclit: ”de ceea ce nu apune niciodată -- cum să scape cineva?”
17. ”căci nu înţeleg majoritatea: ce e ceea ce li se nimereşte? şi studiind nu ştiu, dar singuri cred” (că ştiu).
18. ”dacă nu nădăjdueşti -- ceea ce nu nadăjdueşti nu vei pătrunde, de-o fi de nepătruns şi inaccesibil”.
19. Heraclit spune, ocărând, că sunt aşa necredincioşi care: ”nu pot nici a asculta, nici a spune”.
20. aşa deci, este clar, că Heraclit socoate naşterea un rău, când spune: ”cei născuţi -- a trăi doresc şi moartea a o primi; mai corect -- liniştirea; şi copiii îi lasă -- ca (şi), ei să moară”.
21. şi oare nu numeşte Heraclit moartea -- naştere? ... spunând aşa cuvinte: ”moartea -- tot ce fiind treji vedem, iar ce aţipind {vedem} -- vis”.
22. ”căci cei ce caută aur - mult pământ sapă, şi găsesc puțin”.
23. ”Adevărului nume nu ar fi cunoscut, dacă el nu ar fi existat”.
24. ”pe cei căzuţi în luptă îi cinstesc zeii şi oamenii”.
25. ”căci cu cât mai măreaţă este moartea -- cu atât mai măreaţă-i partea dobândită la moarte”.
26. ”omul în noapte (de moarte) lumina îşi aprinde singur; şi nu este mort el (stingându-şi ochii), ci viu; dar el contactează cu cei morţi -- aţipind (stingându-şi ochii), fiind treaz -- contactează cu cei ce aţipesc”.
27. ”pe oamenii morţi îi aşteaptă tot, la ce nu speră, ce nu gândesc”.
28. căci ”părerile cel mai chibzuit le află, păstreză; dar totuşi Adevărul îi va lua pe ziditorii şi martorii minciunii”.
29. ”căci aleg una, din tot cei muritor -- doar cei mai buni: slava veşnic curgătoare; iar majoritatea -- sunt îndopaţi, asemeni vitelor”.
30. ”acest cosmos, este acelaşi pentru toţi, nimeni din zei sau oameni nu l-a creat; ci a fost veşnic şi este şi va fi un foc veşnic viu -- ce cu măsură se aprinde şi cu măsură se stinge”.
31. ”treptele focului: în primul rând -- marea, iar marea -- pe jumătate pământ, iar pe jumătate -- vârtej”. Anume, el spune (adică Heraclit) despre însemnătatea lui, că focul, datorită cârmuitorului ”Logos” şi Dumnezeu -- cu ajutorul aerului se preface în vlagă -- într-un fel într-o oarecare sămânţă a ordinii mondiale, pe care el o numeşte ”marea”; iar din ea din nou se naşte pământul şi cerul şi cel ce-i cuprinde (aerul). Iar cum cosmosul din nou revine la sine şi cum i-a foc -- clar arată aceste cuvinte ale lui: ”el [focul atotcuprinzător] se revarsă şi se retrage ca marea corespunzător aceluiaşi Logos, care a fost înainte să apară pământul”.
32. ”Unitarul doar înţelepciune a se numi nu doreşte -- şi doreşte numele lui Zeus”.
33. ”Legea: şi unitarului voinţe se supune”.
34. ”auzind nu înţeleg, asemeni surzilor; proverbul despre ei mărturiseşte; fiind prezenţi lipsesc”.
35. după Heraclit”anume, trebuie în destul de multe pricepuţi să fie filosofii”.
36. ”sufletelor -- le este moarte apă să devină, iar pentru apă moarte e -- pământ să devină; dar din pământ apă iese, dar din apă -- suflet”.
37. Columella: dacă doar să-l credem pe Heraclit din Efes, care spune, că ”purceii în glod, iar păsările de curte în praf sau cenuşă se scaldă”.
38. Diogene: dar unii cred, că el a fost primul astronom (=astrolog) ... despre acestea mărturiseşte Heraclit şi Democrit.
39. ”În Priene Bias s-a născut, fiul lui Tentamos, slava lui e mai mare ca a altora”.
40. ”Multă ştiinţă nu învaţă minte şi nici nu o dă. Căci ar fi învăţat şi pe Pitagora şi apoi pe Xenofan şi Hecateus”.
41. căci există ”înţelepciune unitară -- să ajungi la aşa o cunoştere, este ca şi cum ai conduce tot -- tot timpul”.
42. nu odată el spunea, că ”şi Homer merită de la competiţii alungat şi biciuit şi Arhiloh la fel”.
43. ”îngâmfarea trebuie stinsă mai repede, decât incendiul”.
44. ”poporul trebuie să lupte pentru lege, ca pentru ziduri {ale cetăţii}”.
45. ”mergând spre limitele sufletului -- nu le vei găsi -- şi tot drumul parcurgând: întratât de adânc -- se întinde -- Logosul”.
46. şi el spunea, că trufia-i -- ”poceală”**, şi că vederea -- minte.
47. ”nu ne face faţă despre cele măreţe să judecăm”.
48. Etimolog. ”aşa deci, numele arcului -- viaţă, iar lucrul -- moarte”.
49. Galenus ”unul pentru mine -- miriadă {se egalează la zece mii}, dacă el este cel mai bun”.
49*. Heraclit. Alegorie: ”în unele şi aceleaşi şuvoaie şi intrăm şi nu intrăm, şi existăm şi nu existăm”.
50. Hipolit: aşa deci, Heraclit spune, că totul este unitar: divizibil -- indivizibil, născut -- nenăscut, muritor -- nemuritor, Logos -- Veşnicie, Tată -- Fiu: Dumnezeu cel Drept. ”Nu pe mine, ci Logosul auzind -- de acord a fi e înţelept: unitar este totul”.
51. ”{ei}nu înţeleg, cum cele ce diferă cu sine înseşi se acordă, ca o armonie (= unitar, ἕν) pornită invers, de parcă la arc şi liră”.
52. ”Veşnicia este un copil, ce se joacă cu zarurile -- împărăţia este a copilului”.
53. ”Războiul este a tot tată şi a tot împărat; şi pe aceştia zei îi prezintă, iar pe ceilalţi -- oameni şi pe aceştia robi îi face, iar pe ceilalţi -- liberi”.
54. ”armonia (= unitar, ἕν) ascunsă e mai bună decât cea la vedere”.
55. ”ceea, a ce văzul, auzul -- sunt învăţători, eu preţuiesc întâi de toate”.
56. minţiţi sunt oamenii în cunoaşterea vizibilului, asemeni lui Homer. Iar el a fost din toţi elenii mai înţelept! Şi anume, l-au dus de nas şi pe el băieţaşii, nimicind păduchi, și vorbind: ”tot, ce am văzut şi luat -- am aruncat, iar ce nu vedem şi nu luăm -- purtăm”.
57. ”iar învăţătorul majorităţii -- Hesiod; se crede, că el a cunoscut mai mult de toţi el, care Ziua şi Noaptea nu a înţeles-o, doar ele sunt unitare”.
58. şi binele şi răul [sunt una şi aceiaşi]. ”Dar cer medicii, tăind, cauterizând”, torturând pe cei ce bolesc rău, ”răsplată”; nu sunt demni ei a o primi deloc, ” muncind asupra celuiaşi lucru” -- binelui şi bolilor.
59. ”Filetul are un drum drept şi curb” ({în textul iniţial în loc de filet era folosit alt mecanism care nu are analog în română, pentru comoditate în final s-a ales filet}adică el merge totodată şi vertical şi pe circumferinţă) -- spune Heraclit -- ”unul şi acelaşi”.
60. ”drumul în sus şi în jos -- este unul şi acelaşi”,
61. ”marea -- apa cea mai curată şi cea mai murdară, băutură şi salvare pentru peşti -- pentru oameni băutură păguboasă”.
62. ”nemuritorii -- sunt muritori, muritorii -- nemuritori: cei ce trăiesc odată cu moartea lor -- odată cu viaţa lor mor”.
63. și la fel vorbeşte despre învierea acestui trup vizibil, în care noi suntem născuţi şi ştie, că Dumnezeu este vinovatul acestei învieri, spunând astfel ”acolo renasc în faţa Celui existent și cu voioşie strajnici se fac al celor vii şi morţi”, și încă mai spune, că există judecata cosmosului şi a tot cei în el -- cu ajutorul focului.
64. spunând astfel: ”cârmuitorul a tot -- {este} Fulgerul”, adică, că el îndreptă totul -- spunând, că focul veşnic -- {este} Fulgerul. Mai spune, că acest foc este raţional, şi că el este pricina a toată ordinea mondială.
65. şi îl numeşte ”neîndestulare şi săturare”; și neîndestularea după el -- ordonarea cosmosului, iar aprinderea -- saturarea.
66. el spune: ”căci focul totul, când va veni, va judeca şi va înghiţi”.
67. ”Dumnezeu: ziua -- noaptea, iarna -- vara, război -- pace, săturare -- foame” (toate contrariile, iar El singur -- Raţiunea.) ”Şi se schimbă precum focul, când, fiind amestecat cu arome, se numeşte după simţul fiecăruia”.
67*. Hisdos-scolastic: aşa deci, căldura vieţii, emanată de soare, dă viaţa la tot, ce trăieşte. Mulţumindu-se cu acest gând, Heraclit face o minunată comparaţie a păianjenului -- cu sufletul şi a pânzei de păianjen -- cu trupul. El spune: ”Cum păianjenul, stând în mijlocul pânzei -- observă, dacă musca rupe un oarecare fir şi cum el repede fuge acolo, de parcă deplângând firul fost întreg, așa și sufletul omului la lovitura unei oarecare părţi a corpului -- se grăbeşte acolo, de parcă nu ar suporta nici o lovitură pe corpul, cu care ea este strâns şi în egală măsură legată”.
68. Iamblichus: Şi, probabil, datorită acestuia Heraclit numeşte aceasta ”leacuri” -- căci ele pot lecui de orori şi cu bine să scape sufletele de nenorociri la naştere.
69. aşa deci, eu cred, că sunt două tipuri de jertfe: unele -- de la oameni care sau curăţit totalmente, ”care, poate, şi de la (un om) în parte câteodată au loc” -- cum spune Heraclit; sau de la unii oameni, nu mulţi la număr; altele -- materiale ș.m.d.
70. aşa deci, cât de bine, a spus Heraclit, că ”jocurile copiilor sunt esența opiniilor omeneşti”.
71. Marc Antoiu: ”dar aduţi aminte şi de cel ce uită, unde duce calea”.
72. ”cu El, cu care ei mai mult de toate, sunt strâns legaţi -- cu Logosul”, care conduce totul, -- ”Cu El se despart; şi ceea; ce li se-ntâlneşte zi de zi*** -- aceia lor străin li se pare”.
73. ”nu se cuvine asemeni celor ce dorm a proceda şi a vorbi”, doar şi atunci {când dormim} noi credem, că procedăm şi vorbim.
74. ”nu se cuvine a proceda ”ca” copiii părinților”, adică din simplu motiv, că am preluat aceasta de la ei.
75. cred, că Heraclit îi numeşte pe cei ce dorm ”muncitorii şi copărtaşii evenimentelor cosmice”.
76. Maximus Tyrius: ”Focul trăieşte cu moartea pământului -- şi aerul trăieşte cu moartea focului, apa trăieşte cu moartea aerului, pământul -- apei”. Plutarh; ”moartea focului -- naşterea aerului, şi moartea aerului -- naşterea apei”. Marc Antoniu: că ”moartea pământului -- să devină apă şi moartea apei -- să devină aer, şi aerului -- foc, şi invers”.
77. Numenius (din Porphyriu): de aceea a și declarat Heraclit, că ”sufletelor plăcere sau moarte le este să devină umede”; dar plăcerea pentru ele - este căderea în naștere; iar în altă parte el a declarat, că ”noi trăim cu moartea lor și ei trăies cu moartea noastră”.
78. Origene: ”căci firea omului nu are cuget (?), iar cea Dumnezeiască -- are”.
79. ”bărbatul fără cuvinte pare pentru Dumnezeu -- ca copilul pentru bărbat”.
80. ”dar trebuie să cunoaştem, că războiul este comun şi că adevărul -- ceartă, şi că totul se naşte datorită cerţii şi necesităţii”.
81. Philomedus: dar îndrumărea oratorilor toate dispoziţiile şi le îndreaptă spre asta; şi după Heraclit eceasta ”este iniţiatoarea junghierii”.
82. Platon: ”O maimuţă frumoasă e hidoasă, dacă cu genul omenesc am compara-(o)”.
83. ”din oameni şi cel mai înţelept în faţa lui Dumnezeu va fi maimuţă -- şi prin înţelepciune, şi frumuseţe şi tot restul”.
84. Plotin [focul?] (aspectul său) ”schimbându-şi se odihneşte”. Şi ”istovitor -- la unii şi aceeaşi să te chinui şi sub cârma lor să fii”.
85. Plutarh: ”cu inima să lupţi e greu, căci dacă vrea ceva -- cu preţul sufletului cumpără”.
86. dar, după Heraclit, o mare parte a lucrărilor Dumnezeieşti ”din neîncredere scapă: şi nu se află”.
87. ”un om prost de la orice cuvânt e bucuros a-şi ieşi din minţi”.
88. ”una şi aceiaşi e un singur lucru: viul şi mortul, şi treazul şi adormitul, şi tânărul şi bătrânul; căci prima -- este cealaltă deja scuturată, -- şi cealaltă-i din nou scuturata prima”.
89. Heraclit spune că: ”pentru cei treji există un singur şi comun cosmos”, iar cei ce dorm -- ”fiecare apelează la propriul {cosmos}”.
90. ”şi totul se schimbă în foc, şi focul -- în tot: cum aurul pe bunuri, şi bunurile -- pe aur”.
91. după Heraclit, ”nu poţi intra în acelaşi şuvoi” şi de esenţa muritoare, nimeni nu se va atinge de două ori, dat fiind proprietăţilor ”ei”; dar datorită iuţimii şi rapidităţii schimbării ”împrăştie şi din nou strânge” (mai corect nu ”din nou”, ci deodată se strânge şi dispare) ”şi vine şi pleacă”.
92. ”dar Sibila cu un grai înaripat” -- după Heraclit -- ”fără râs şi fără vorbe-n plus şi fără a se emoţiona prevesteşte viitorul” şi pentru mii de ani se întinde glasul ei, ”datorită lui Dumnezeu”.
93. ”cârmuitorul, a cărui oracol există în Delphi -- nu spune şi nici nu ascunde, dar înseamnă”.
94. ”căci soarele nu va întrece măsura: de nu Eriniile, gărzile lui Dike, îl vor găsi”.
95. ”căci neştiinţa e mai bine a o ascunde; dar e greu fiind desfrânat şi după vin”.
96. ”căci cadavrele trebuie aruncate mai repede, ca găinaţul”.
97. ”căci cîînii latră, dacă nu cunosc pe cineva”.
98. ”sufletele se miros în Hades”.
99. dacă nu ar fi soarele -- necătând la alte stele -- noapte ar fi fost”
100. ... perioadele ”învăţătorul şi observatorul lor este soarele: pentru a şi limita, şi indica, şi provoca diferite schimbări şi ”ceasurile, care aduc totul”, după Heraclit ş.m.d.,
101 ”eu m-am cercetat pe mine însumi”.
101*. Polybius: măcar că noi avem de la natură două careva organe -- auzul şi văzul, cu care noi tot examinăm şi cu interes cercetăm -- dar, după Heraclit, văzul e puţin mai veridic: ”căci ochii, nu urechile, sunt martori mai precişi”.
102. Prophyry: pentru Dumnezeu -- totul este frumos şi bun şi drept, iar oamenii -- ba nedrept socot, ba drept”.
103. ”căci comun este şi începutul şi sfârşitul la periferie [cercului]”.
104. Proclus: ”căci ce fel de minte sau cuget au ei, aezilor populari cred, şi învăţătorul mulţimii -- {este}oracolul lor: nu ştiu, că ”majoritate -- {sunt} răi, puţini -- C buni””.
105. Scholie Hom.: (în aceeaşi noapte sau născut ei). Heraclit conchide de aici, că ”Homer a fost astronom” (= astrolog) şi aşa spune: ”iar Moirae{ursita}, spun eu, nimeni din oameni nu a evitat-o”.
106. Seneca: ”o zi -- este egală cu alta”.
107. Sextus: răi martori sunt ochii şi urechile pentru omul ”cu un suflet barbar”.
108. Stobaeus: din Heraclit: ”câte cuvântări aud eu -- nici unul (nici una?) nu ajunge la aceea, de a cunoaşte, că înţelepciunea este detaşată de tot”.
109. ”a ascunde ignoranţa e mai bine, decât a o da pe faţă”.
110. ”oamenilor, -- dacă li se îndeplineşte tot, ce vor, -- nu le e bine”.
111. ”boala -- sănătatea o face dulce, răul -- binele, foamea (este) săturarea, epuizarea -- liniştea”.
112. ”cugetarea e cel mai mare din avantaje, şi înţelepciunea -- adevărul a spune şi a proceda în acord cu natura -- imitând-o”.
113. ”un lucru comun îl au toţi: cugetarea”.
114. ”cei ce vorbesc cu cap trebuie să se sprijine pe ceea ce-i comun pentru toţi, precum oraşul pe lege -- şi mult mai trainic. Căci se hrănesc toate legile omeneşti din unitar -- harul Dumnezeiesc. Căci {acesta} domneşte atât, cât doreşte -- şi e suficient pentru tot şi întrece pe toate”.
115. ”sufletului îi este caracteristic Logosul -- singur pe sine ce se creşte”.
116. ”tuturor oamenilor le este caracteristic a se cunoaşte pe sine şi a cugeta”.
117. ”când un bărbat se îmbată -- îl conduce un copil mic, -- el se clatină, neauzind, unde calcă: suflet umed are el”.
118. ”străluci -- suflet uscat, cel mai înţelept şi bun”.
119. ”firea pentru om -- a lui divinitate”.
120. Strabon: ”hotarul lui Eos şi a lui Hesperus -- Arct {Ursa mare}, iar vizavi de Arct -- muntele strălucitorului Zeus”.
121. ”trebuia, ca Efesenii maturi să se spânzure şi celor mici (ai lor) să le lase oraşul: ei care pe Hermodorus, un om foarte de folos, l-au alungat, zicând: din noi nimeni cel mai de folos nu este; şi dacă este -- atunci las să fie în alt oraş şi altor oameni”.
122. Seida: Heraclit: ”avansare”.
123. Themistius: iar ”natura iubeşte a se ascunde” după Heraclit.
124. Teofrast: dar şi aceasta ar fi părut iraţional, dacă întreg cerul şi fiecare parte a lui -- toate acestea ar fi fost în regulă şi raţional şi imaginar şi practic şi periodic {în timp}, -- dar la începuturi nu a fost nimic aşa; ci ”asemeni gunoiului împrăştiat e cel mai frumos cosmos”, spune Heraclit.
125. și kykeonul**** se descompune, nefiind amestecat”.
125* Tzetzes: dar el arată bogăţia ca ceva orb -- motiv nu a virtuţilor, ci a viciului; de aceea Heraclit din Efes blestemă, şi nu imploră Efesenii, când spune: ”să nu vă lepede Bogăţia, Efesenilor, -- pentru a vă demasca făcătorilor de rele”.
126. ”recele -- se încălzeşte, fierbintele -- se răceşte, umedul -- se zvântează, uscatul -- se înmoaie”.
127. Aristocrit: el a şi spus Egiptenilor: ”dacă zei există -- pentru ce îi deplângeţi” iar de îi deplângeţi -- atunci nu îi mai socotiţi de zei”.
128. ce a spus Heraclit, văzând, că elenii acordă daruri zeităţilor: ”statuelor surde a zeilor, se roagă ” -- de parcă acestea aud; nu jertfesc -- de parcă nici nu cer.
129. Diogene: Pitagora, fiul lui Mnesarchus, în cunoştinţe s-a antrenat mai mult de toţi oamenii şi, alegând pentru sine (acele scrieri), şi-a creat ştiinţă: cunoaștere de multe, obiceiuri rele”.
130. Gnomologie (Munich): ”nu trebuie să fii întratât de batjocoritor, încât singur să-ţi pari o batjocoră”, -- a spus Heraclit.
131. Gnomologie (Paris): dar anume Heraclit spunea, că însăşi trufia -- este un obstacol pentru reuşită.
132. Gnomologie (Vatican): ”onorurile zeilor și oamenilor înrobesc”.
133. ”oamenii răi -- vrăjmaşii adevărului”.
134. ”educaţia -- este al doilea soare pentru cei educaţi”.
135. el spunea, că ”cel mai scurt drum spre o slavă bună -- să devii bun”.
136. Scolie către Epictet: ”sufletele, decedate în lupte, sunt mai curate, ca cele de boli”.
137. Stobaeus: aşa deci, el scria: ”căci este predestinare pentru tot...”
138. Codex 1630 (Paris): a filosofului Heraclit depsre viaţă. ”Ce fel de mod de viaţă ar fi ales”... ş.m.d.
139. Codex (Modena) [Catalogul codexurilor astrologilor greci] Filosofului Heraclit: ”Despre începutul stelelor”.
*Unitar-ul - traducere adaptată a termenului rus единое/единого, din păcate în română termenul nu are aceeaşi bogăție de sens ca în rusă, după dex reiese că unitarul semnifică un tot întreg, pentru o înţelegere adecvată a contextului (cuvântul se va regăsi şi în fragmentele următoare) acest termen trebuie înţeles ca un tot întreg care înglobează tot şi toate.
**poceală - se face aluzie la epilepsie.
*** li se-ntâlneşte zi de zi - text după a doua traducere rusă.
**** kykeon - (Кикеон, gr. κυκεών) băutură ce se presupune a fi făcută din grâu și mentă care se servea de participanții la misterele din Eleusis înaintea ritualului de inițiere.
126a. Anatolie Анатолій: "но, по закону времянъ седьмирица сочетается (воедину) въ Селенѣ, но она распадается надвое въ медвѣдицахъ -- обоихъ знакахъ безсмертной Мнэмэ".,
127b. Анонимъ къ Платону: [NB. Возстановленіе текста сомнительно.] omise
În {} acolade sunt menţionate însemnările traducătorului, celelalte paranteze sunt din traducerea iniţială. Semnele de punctuaţie au fost păstrate după ediţia tradusă. Textul nu poate fi preluat fără acordul autorului.
