luni, 30 mai 2016

Universul la Homer, din Istoria Esteticii Antice de A.F. Losev

         ...Actualmente omul nu percepe universul ca final. Teoriile astronomice care abordează lumea ca finală din punct de vedere spațial, sunt puțin înțelese, greu de demonstrat și întâmpinate cu rezistență. Total diferit de aceasta este universul lui Homer. Viziuanea homerică asupra lumii se bazează pe percepția plastico-corporală a ei. Un exemplu elocvent al acestei percepții este construcția cosmosului la Homer. El, evident este corp, iar ca corp - este finit în spațiu și are o anumită formă sau figură.

         Să începem cu divizarea generală de care vorbește Poseidon (Il. XV 187). Din acest mesaj reiese că tot universul este împărțit între Zeus, Poseidon și Hades(rus Aid). Pământul - este posedat comun de trei zei principali. Începem cu figura pământului.


a) Forma și figura cosmosului. Pământul este un plan, mai corect disc, cerc ce plutește pe apă, iar deasupra este acoperit cu o boltă în formă de semisferă. Disc e pământul, semisferă e cerul. Cerul este din aramă sau fier. El e din "aramă" (Il. XVII 425), "multă aramă"(V 504, Od. III 2) și din "Fier" (Od. XV 329, XVII 565). Forma plată a pământului reiese din faptul că, toate punctele ei sunt egal vizibile. Helios spune (Od. XII 379-381) "Nerușinos, căsăpiră-mi ei boii, la care cu bucurie priveam, suind eu pe ceru-nstelat sau coborând de pe el, înapoi pe pământ". Dacă e să ne amintim că insula Trinacria, pe care însoțitorii lui Odiseu au ucis boii lui Hiperion, se află în capăt la vest, atunci Helios suind la cer nu ar fi putut să-i vadă dacă pământul nu era plat. În V 282 Poseidon îl vede pe Odiseu de pe munții Solimi, plecând de la Efiopi, când el, se află în partea opusă a Greciei.

         Pământul măcar că este "Nemărginit" (Il. VII 446, XX 58, Od. XV 79, XVII 386, 418, XIX 107), nu prea clar se vorbește de marginile lui (Od. IV 563, Imn IV 227), în alte locuri vorbinduse în genere de mai multe pământuri (Il XV 81, Od. IV 268)... Mai jos o să vedem că toate aceste dimensiuni ale pământului sunt destul de finite.

b) Oceanul. Pământul este înconjurat de ocean, nu de ocean în sensul tradițional al cuvântului ci de un rîu mare ce cuprinde întreg pământul. Astfel el este înfățișat pe scutul lui Ahile. Marea, pe care Grecii o gândeau în vest, contactează nemijlocit cu Oceanul. Cel puțin Odiseu (Od. XI - I 13) fără piedici intră în Ocean, mergând de la Circe(X 507) în Hades. De limitele Oceanului, sau de lățimea lui nu se știe nimic. Și dacă Odiseu ajunge la hotarul Oceanului, asta nu înseamnă însăși hotarul Oceanului ci hotarul pământului format de Ocean (Il. XIV 200, 302, Imn IV 227). Homer iubește să vorbească despre Ocean ca cu "albie adâncă" (Il. VII 422, XIV 311, XXI 195, Od. XI 13, Imn. III 185). Înconjurând pământul el se scurge singur în el, de unde și epitetul apsorroos "se scurge singur în sine""înconjoară cercul pământesc"(Il. XVIII 399, Od. XX 65). Pe lângă acestea, Oceanul - este un zeu măreț, împreună cu soția sa Thetys, ba chiar locul de unde toți zeii își trag ființa(Il. XIV 201, 246, 302). Somn (243) îl enumeră printre zeii eterni. Din Ocean se scurg toate rîurile și mările pe pământ (Il. XXI 195). În el apune soarele, zorii (Il. XIX 1, Od. XXII 197), luna (Imn XXXII 7), Sirius (Il. V 5) și toate stelele, cu excepția Ursoaicei (Il. XVIII 489, Od. V 275). Pe malul sudic al Oceanului locuiesc efiopii mitici (Il. I 423, XXIII 205), pe cel vestic - cimerienii. La malurile Oceanului mai locuiesc la fel Pigmeii (Il. III 6) și zorii cu favoritul său Tifon (Imn. IV 563) și Hades. (XI 13)...


Scutul lui Ahile Sursa imaginii:

c)  Hades(Aid) și Tartar. Hades(Aid) - locul unde-și au lăcașul umbrele celor decedați, se află acesta în interiorul pământului, din câte se poate de înțeles din spusele despre răposați, ca (Il. VI 19, 411) "să intri-n pământ" sau (XVIII 333, XXII 482, Od. XXIV 204) "Sub bezna pământului". Claritate totală aici totuși nu este, pentru că există un mesaj destul de clar despre, cum Odiseu a dat de Aid: Aid se află pe pământ, la marginea vestică, în țara cimerienilor, lângă Ocean, acolo unde Helios nici odată nu răsare și apune (Od. X 507-512). Poate, a uni cele spuse se poate cu mențiunea că în țara cimerienilor se află coborâșul în Aid. Vedem în (Od. XXIV 11), că pe această parte a Oceanului, la intrare-n Aid, se află stânca Levcada(mot a mot greacă), porțile lui Helios, țara viselor și dumbrava Persefonei. Hermes duce sufletele mirilor uciși, în câmp acoperit cu Asphodelus unde ei și trebuie să locuiască. 

         În final din părțile universului Homeric Tartarul o putem numi parte destul de enigmatică și neclară, necătând la faptul că în Europa ea a devenit simbolul groazei și întunericului complet. Ce este tartar? Majoritatea lingviștilor formează acest cuvânt multiplicând termenul tarasso "perturbez""fac mizerie"...Este cel mai adânc loc subteran, aici își au locul titani - generația de zei premergătoare celor de pe olimp (Il. VIII 478). El este "imens" (Imn. II 158), "lat" (III 374), "adânc" (Il. VIII 481) și "Cețos" (Il. VIII 13, Imn. III 256). Toate acestea însă nu spun multe. Dar știința a propus două lucruri care aduc claritate în închipuirea homerică a Tartarului. 

         În primul rând, Tartar este același lucru pentru zei cum Aid pentru oameni... În al doilea rând avem propunerea dată cu mai mult de 100 de ani în urmă, ea foarte frumos finalizează închipuirea noastră fragmentată vizavi de Tartarul homeric... Reieșind din faptul că toată antichitatea neschimbat se trăgea la forme rotunde, este destul de natural să presupunem, că jos sub pământ este o altă semisferă, simetrică cu cea de sus sau cu cerul. Și cum cerul este lăcașul zeilor, cerul de sus este lăcașul zeilor albi, iar cel de jos lăcașul zeilor detronați, deveniți sumbri. Cerul de jos și este Tartarul. Această ipoteză frumoasă corespunde la maxim arhitecturii homerice, ea este întratât de simplă și naturală că trebuie acceptată. 

         Despre Tartar Homer are doua locuri importante. Zeus o ceartă pe Hera (Il. VIII 478-483) și Zeus răstinduse (Il. VIII 13-16). E important că distanța de la pământ până jos este gândită la fel ca distanța de la pământ până sus la cer...

Tradus din ИСТОРИЯ АНТИЧНОЙ ЭСТЕТИКИ А.Ф.Лосев, 1963, în caz de republicare/reproducere e necesar acordul autorului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu