Caracterul lui Cyrus cel Tânăr, din Anabasis de Xenophon

       "Cyrus cel tânăr, om, care dintre toţi Persanii de la Cyrus cel Bătrân încoace, fusese socotit mai vrednic de imperiu, fapt evident, din spusele celor ce l-au cunoscut. Primul lucru demn de menţiune este că, încă fiind copil, acumulânduşi educaţia în palatul regelui, îi surclasa pe toţi semenii săi în orice materie. Lecţiile citite ţineau de crearea unei conduite virtuoase, implicând izolarea de restul lucrurilor dezonorante, elevii având nemijlocit ocazia de ai vedea pe cei onoraţi de rege dar totodată şi pe cei ce au căzut în dizgraţie, astfel, încă din copilarie  învăţând  a guverna şi a se supune.

"Standard of Cyrus the Great (Achaemenid Empire)" by SodacanThis vector image was created with Inkscape. - Own work, Based on: [1]. Licensed under CC BY-SA 3.0 via Wikimedia Commons

        Pe parcursul studiilor Cyrus a dat dovadă de modestie impecabilă, la fel, cum şi de ascultare faţă de cei mai vârstnici chiar şi de rang mai mic. Se mai remarca acesta prin afecţiunea faţă de cai şi maniera superioară de ai călări. Nu-i lipsea nici setea de învăţătură, cât şi dorinţa de a practica lancea şi arcul. Când deja crescuse i se contura pasiunea pentru vânătoare şi orice alte experienţe neaşteptate cu animalele sălbatice. Odată întâlninduse cu o ursoaică şi dând dovadă de curaj, intră în luptă, de pe urma căreia se alese cu nişte răni, care-i lăsase cicatrice vizibile, însă care până-n final nu-l oprise să înfrângă animalul înfuriat. Prima persoană care îndrăzni să-i sară în ajutor, ulterior fusese fericită în faţa mulţimii.

       La timpul său, Cyrus fusese trimis ca guvernator al provinciilor Lydia, Frigia şi Capadocia, fiind numit comandant al tuturor trupelor, a căror însărcinare era inspecţia câmpiei Castolus. Chiar după puţin timp de la preluarea postului, acesta a demonstrat că dacă ajunge la o înţelegere cu cineva, sau încheie un pact, ţine de onoarea lui să-şi respecte cuvântul până la capăt. Astfel, statele şi oamenii aflaţi sub conducerea lui aveau încredere absolută în el, iar, orice vrăjmaş era confident că dacă ajung la o înţelegere amiabilă aceasta, nu va fi încălcată nici odată Astfel, când a început războiul cu Tissaphernes (un guvernator persian) toate oraşele aflate sub jurisdicţia lui au aderat de bunăvoinţă la Cyrus, doar cu excepţia celui populat de  Melesieni.

        Oricând cineva îi făcea un bine sau rău, acesta se arăta înrăit de a întoarce favorile peste măsură. Cineva menţiona că "dorea să trăiască suficient de mult pentru a face mai mult bine şi rău decât i sa făcut". Cu toate acestea nimeni nu-i putea imputa faptul că tolera criminaliteatea sau injusteţea, lucruri cei derâdeau autoritatea. Des puteau fi observaţi pe strazile principale oameni fără ochi, mîini sau picioare. Astfel orice om fie el stranier sau băştinaş, cu un comportament adecvat putea circula pe pământurile lui  fără careva temeri."

          Relatarea lui Xenophon, defineşte foarte bine calităţile ce conturează un caracter de conducător amiabil.  Totuşi, elementul definitoriu în formarea unei astfel de personalităţi care este punctat chiar de la început este "pentru a conduce trebuie să poţi a te supune". De altfel, textul rămâne oricum o narare simplistă a lucrurilor întâmplate şi auzite fapt cei şi face faţă.

Tradus din The Character of Cyrus the Younger. ( "Anabasis." Xenophon Translated by J. S. Watson)