Chantlou, Touraine
6 noiembrie 1735 *
Maiestate!** Cu o atenţie deosebită am examinat subiectul vizavi de care mi-aţi cerut opinia şi, reieşind din timpul liber disponibil am urmat regulile, care, cred eu trebuie a fi urmate în studierea istoriei. Acestea, sunt total diferite de regulile promovate de scriitorii materiei şi de cele obişnuite a fi practicate. Faptul dat însă, nu ma facut nici odată să le pun la îndoială corectitudinea. Nu rîvnesc a fi original, deopotrivă cred că lucrurile bine primite îşi merită atenţia, iar obiceiurile societăţii trebuie urmate, chiar dacă sunt ridicole şi hazlii. Totodată, acest lucru fiind de o necesitate aparentă, care, nu trebuie să ne lipsească însă de capacitatea de a cugeta. Mai mult ca atât, aparenţa de a ne supune este necesară doar regulilor, obiceiurilor care nefiind urmate ar putea insulta societatea. În astfel de cazuri trebuie să ne păstrăm gândirea liberă, pe când în rest, libere pot fi şi acţiunile.
Fără a lua în consideraţie practicile savanţilor, ţin să vă comunic viziunile proprii. Doar că-i greu să restabileşti firul gândurilor lăsate cândva la o parte, la fel cum e greu să explici şi să dovedeşti ceva fără ajutorul cărţilor, de a căror suport sunt lipsit acum. Astfel, Maiestatea voastră va trebui să se mulţumească cu schiţa imperfectă prezentă în această scrisoare.
Motivele care împing oamenii să studieze istoria sunt diferite. Unii, cărora cu greu li se poate imputa cuvîntul "studiază" o fac strict pentru amuzament, citind biografiile lui Aristides sau Phochion, Epaminond sau Scipio, Alexandru sau Cezar precum ar fi un joc de cărţi sau ca pe o poveste despre 7 cavaleri de onoare.
Altă categorie, au motive nu cu mult mai bune, diferenţiinduse prin durerea de cap generată societăţii odata ce-şi avansează conoştinţele.
Primii nu folosesc cititul pentru a atinge careva scopuri, cei din urmă îl folosesc pentru ţeluri nevrednice, impertinenţa lor crescând odată cu cunoştinţele. Îi am în vedere pe cei care citesc pentru a pălăvrăgi, a se evidenţia şi impune, cei care simţind lipsa de idei proprii îşi fac plinul cu concepte şi propoziţii nedigerate, sperând cu ajutorul memoriei să-şi suplinească lipsa de imaginaţie şi cugetare. Cred că am cunoscut mulţi din prima categorie în Anglia iar din a doua în Franţa.
În continuare ţin să menţionez o clasă puţin mai pozitivă, una a cărei reprezentanţi nu devin mai înţelepţi odată cu studierea istoriei, însă o fac mai accesibilă altora, sunt acei care fac copii bune de pe manuscrise rele, explică sensul cuvintelor întortochiate şi preiau multe alte greutăţi gramaticale. Am fi îndatoraţi şi mai mult acestor oameni dacă ei ar mai crea sinestătător ceva bun şi în folosul societăţii. Unii din ei aşa şi făceau, dar cred, nu mai tîrziu de epoca renaşterii ştiinţelor...
Există şi a patra categorie, cea de un folos nu atît de mare ca primele - învăţaţi de primă clasă, scăldaţi în onoare de toată gaşca savanţilor. Trebuie să posezi indiferenţa mea faţă de laude şi critici, pentru a evoca deschis dispreţul faţă de munca acestor savanţi, faţă de cercetările antichităţii, sistemele cronologice şi istorice create de ei - Scaliger, Bochart, Petavius, Usher chiar şi Marsham***. La îndemâna lor au stat aceleași materiale. Ei le-au folosit în orice combinație posibilă, au enumerat presupuneri, ipoteze, au combinat fragmente a diferitor autori la fel ca frânturi de o proveniențe și origini neclare, sursele istorice reale fiind foarte scunde, ba chiar și dubioase lucru recunoscut nemijlocit de autori. Cu alte cuvinte au incercat tot, chiar să fundamenteze o întreagă teorie pe baza unor coincidențe sonore.
Julius Africanus, Eusebius, George Călugărul**** au deschis izvoarele științei dar iau tulburat apele, având ca scop alinierea istoriei profane cu cea sacră, măcar că cronolgia celei din urmă este departe de a fi clară și de a servi drept reper. Memoriile istorice au fost preluate de acești autori și racordate la principiile lor, nici una din creații neajungând în forma inițială la ziua de azi. Astfel "Dinastiile lui Manefon"***** au fost fragmentate de Eusebiu, fiind selectate doare cele care corespundeau cu ideile lui...
Deci Maiestate, toate aceste sisteme ştiinţifice nu sunt altceva decât nişte castele vrăjite care par a fi reale, aparenţa lor evaporânduse la primul cuvânt al descăntecului. Respectiv pentru a înţelege esenţa e necesar de a ne întoarce la începuturi...
În continuare ţin să menţionez o clasă puţin mai pozitivă, una a cărei reprezentanţi nu devin mai înţelepţi odată cu studierea istoriei, însă o fac mai accesibilă altora, sunt acei care fac copii bune de pe manuscrise rele, explică sensul cuvintelor întortochiate şi preiau multe alte greutăţi gramaticale. Am fi îndatoraţi şi mai mult acestor oameni dacă ei ar mai crea sinestătător ceva bun şi în folosul societăţii. Unii din ei aşa şi făceau, dar cred, nu mai tîrziu de epoca renaşterii ştiinţelor...
Există şi a patra categorie, cea de un folos nu atît de mare ca primele - învăţaţi de primă clasă, scăldaţi în onoare de toată gaşca savanţilor. Trebuie să posezi indiferenţa mea faţă de laude şi critici, pentru a evoca deschis dispreţul faţă de munca acestor savanţi, faţă de cercetările antichităţii, sistemele cronologice şi istorice create de ei - Scaliger, Bochart, Petavius, Usher chiar şi Marsham***. La îndemâna lor au stat aceleași materiale. Ei le-au folosit în orice combinație posibilă, au enumerat presupuneri, ipoteze, au combinat fragmente a diferitor autori la fel ca frânturi de o proveniențe și origini neclare, sursele istorice reale fiind foarte scunde, ba chiar și dubioase lucru recunoscut nemijlocit de autori. Cu alte cuvinte au incercat tot, chiar să fundamenteze o întreagă teorie pe baza unor coincidențe sonore.
Julius Africanus, Eusebius, George Călugărul**** au deschis izvoarele științei dar iau tulburat apele, având ca scop alinierea istoriei profane cu cea sacră, măcar că cronolgia celei din urmă este departe de a fi clară și de a servi drept reper. Memoriile istorice au fost preluate de acești autori și racordate la principiile lor, nici una din creații neajungând în forma inițială la ziua de azi. Astfel "Dinastiile lui Manefon"***** au fost fragmentate de Eusebiu, fiind selectate doare cele care corespundeau cu ideile lui...
Deci Maiestate, toate aceste sisteme ştiinţifice nu sunt altceva decât nişte castele vrăjite care par a fi reale, aparenţa lor evaporânduse la primul cuvânt al descăntecului. Respectiv pentru a înţelege esenţa e necesar de a ne întoarce la începuturi...
Note
* În localitatea Chantlou, provincia Touraine (Centrul Franţei), Bolingbroke şi-a petrecut timpul din al doilea exil benevol. Scrisorile, au fost scrise pe parcursul a câteva luni, doar prima fiind datată.
** Scrisoare adresată Lordului Cornbury.
*** Joseph Just Scaliger (1540-1609) umanis, filolog francez şi critic. Cunoscător al limbilor vestice şi greacă vechi, comentator şi editor al autorilor romani. Considerat unul din fondatorii cronologiei ştiinţifice, la baza căreia stau lucrările cronologilor Julius Africanus, Eusebius Cezareanul şi altora cu racordarea la căutările astronomice şi cronologice ale savanţilor Alexandrieni. A împărţit şi structurat evenimentele istoriei pe perioade, descriindule de la timpurile Regelui Asirian până la mijlocul secolului XV.
Dionysius Petavius (1583-1652) - iezuit, a studiat şi scris despre cronologie. A publicat cu comentarii Cronica scriitorului Biazantin George Călugărul ş.a.
Samuel Bochart (1599-1667) - geograf și telog francez pasionat de antichitate.
John Marsham (1602-1685) - membru al parlamentului Englez, cunoscut pentru lucrările sale istorice. Una din ele este "Diatriva chronologica" (Londra 1649) carte dedicată strict întrebărilor cronologice unde se evaluează greutățile la elaborarea cronolgogiei Vechiului testament și Chronicus Canon Aegypticus, Ebraicus, Graecus et disquisitiones (Londra, 1672).
****Julius Africanus (prima jumate a secolului III), slujitor al bisericii din Alexandrina, autorul cronicii globale în 5 cărţi, care ulterior a fost numită (Pentabiblon Chronologicon). În materie cronologică în carte au fost trasate evenimentele din istoria egiptenilor, evreilor, grecilor, romanilor - de la facerea lumii (aproximat la anul 5508 î. H.) pînă la anul 221 e. n. O importanţă aparte o are lista Olimpiadeler legate de care era cronologia Grecilor. Lista dată a fost salvată şi transcrisă în lucrările lui Eusebiu (prima jumătate a sec IV).
George Călugărul (Hamartolos) cronologist vizantin, autorul cronologiei globale în care sunt incluse evenimentel de la Adam la anul 842.
***** Manefon (IV - III î. H.) - Preot Egiptean la curtea lui Ptolemeu I Laghe (323-283 î.e.n.) şi Ptolemeu II Filadelfe (285-246 î.en.), autorul cărţii despre istoria Egiptului, scris în greacă pe baza arhivelor bisericeşti. În varianta integrală lucrarea nu a ajuns până azi - fragmente pot fi gasite la Iosephus Flavius şi Eusebio. Totuşi a fost salvată lista faraonilor grupate în 30 de dinastii cu enumerarea succintă a caracterului şi datelor. Valoare acestor date fiind apreciată pe deplin de autorii antici.
Tradus şi notiţele din Болингброк. Письма об изучении и пользе истории 1978
** Scrisoare adresată Lordului Cornbury.
*** Joseph Just Scaliger (1540-1609) umanis, filolog francez şi critic. Cunoscător al limbilor vestice şi greacă vechi, comentator şi editor al autorilor romani. Considerat unul din fondatorii cronologiei ştiinţifice, la baza căreia stau lucrările cronologilor Julius Africanus, Eusebius Cezareanul şi altora cu racordarea la căutările astronomice şi cronologice ale savanţilor Alexandrieni. A împărţit şi structurat evenimentele istoriei pe perioade, descriindule de la timpurile Regelui Asirian până la mijlocul secolului XV.
Dionysius Petavius (1583-1652) - iezuit, a studiat şi scris despre cronologie. A publicat cu comentarii Cronica scriitorului Biazantin George Călugărul ş.a.
Samuel Bochart (1599-1667) - geograf și telog francez pasionat de antichitate.
John Marsham (1602-1685) - membru al parlamentului Englez, cunoscut pentru lucrările sale istorice. Una din ele este "Diatriva chronologica" (Londra 1649) carte dedicată strict întrebărilor cronologice unde se evaluează greutățile la elaborarea cronolgogiei Vechiului testament și Chronicus Canon Aegypticus, Ebraicus, Graecus et disquisitiones (Londra, 1672).
****Julius Africanus (prima jumate a secolului III), slujitor al bisericii din Alexandrina, autorul cronicii globale în 5 cărţi, care ulterior a fost numită (Pentabiblon Chronologicon). În materie cronologică în carte au fost trasate evenimentele din istoria egiptenilor, evreilor, grecilor, romanilor - de la facerea lumii (aproximat la anul 5508 î. H.) pînă la anul 221 e. n. O importanţă aparte o are lista Olimpiadeler legate de care era cronologia Grecilor. Lista dată a fost salvată şi transcrisă în lucrările lui Eusebiu (prima jumătate a sec IV).
George Călugărul (Hamartolos) cronologist vizantin, autorul cronologiei globale în care sunt incluse evenimentel de la Adam la anul 842.
***** Manefon (IV - III î. H.) - Preot Egiptean la curtea lui Ptolemeu I Laghe (323-283 î.e.n.) şi Ptolemeu II Filadelfe (285-246 î.en.), autorul cărţii despre istoria Egiptului, scris în greacă pe baza arhivelor bisericeşti. În varianta integrală lucrarea nu a ajuns până azi - fragmente pot fi gasite la Iosephus Flavius şi Eusebio. Totuşi a fost salvată lista faraonilor grupate în 30 de dinastii cu enumerarea succintă a caracterului şi datelor. Valoare acestor date fiind apreciată pe deplin de autorii antici.
Tradus şi notiţele din Болингброк. Письма об изучении и пользе истории 1978
