Francois De La Rochefoucauld - Despre Societate (companie)

     

Sursa imaginii

         Vorbind despre societate, nu planific a vorbi despre prietenie, căci, chiar dacă au ceva conexiuni, sunt foarte diferite. Prietenia este mai măreaţă şi destoinică, iar cel mai mare merit a celei dintâi este asemănarea cu ea.

         Acum, aş vorbi despre acele particularităţi ale interacţiunii pe care oamenii trebuie să le aibă unii cu alţii. Ar fi inutil de a arăta cât de esenţială este societate pentru om: toţi o caută, toţi o găsesc, dar puţini adoptă metode de a o face plăcută şi durabilă.

         Fiecare caută a-şi găsi plăcerea şi dobândi avantaje din contul altora. Tot timpul ne preferăm pe noi celor cu care avem intenţia de a trăi, şi ei practic mereu percep acest lucru. Aceasta şi este ceea ce perturbează şi distruge societatea. Trebuie să descoperim măcar metode de a ascunde această dragoste de sine, odată ce ea este prea înrădăcinată în noi. Noi trebuie să ne racordăm placerea la cea a altora, să-i satisfacem, niciodată să nu le rănim iubirea de sine.

         În toate acestea, raţiunea serveşte drept ajutor foarte mare, dar insuficient pentru a ne ghida în multitudinea de curse ce ni le naşte viaţa. Acordul cel obţin raţiunile, nu va ţine societatea unită atât timp cât aceastea nu au fost guvernate şi susţinute de bun simţ, temperament şi considerare ce se naşte între persoanele ce urmează a trăi împreună.

         Câteodată se întâmplă ca persoane cu temperament şi raţiuni diferite să devină apropiaţi, acest lucru se întâmplă din motive străine şi nu poate ţine mult timp. Societate poate exista şi cu cei care ne sunt inferiori după rang sau calităţi personale, în acest caz, cei care au avantaje nu trebuie să le utilizeze abuziv. Aceste persoane rareori trebuie să se lase a fi înţelese că ghidează pe cineva, la fel cum comportamentul lor trebuie să arate că şi ei necesită a fi ghidaţi  şi conduşi de careva cauze. Ei urmează să se acomodeze cât de mult posibil la interesele şi trăirile altora.
         Pentru ca societatea să fie plăcută, este esenţial ca fiecare să-şi asigure libertatea de a acţiona. Fie ca omul ori să nu se întîlnească, ori să o facă din comună dorinţă, fără a provoca dependeţă, totodată bucurându-se de companie. El trebuie să posede capacitatea de a se separa de societate fără a-i aduce careva prejudicii. Trebuie să poată trece de la o relaţie la alta fără a se da de gol, la fel cum trebuie să ţină minte că el este plictisit doar atunci când este convins că nu poate plictisi. E bine după posibilitate să ai grijă de amuzamentul celor cu care trăieşti, însă, fără de a face din asta un lucru. 

         Complezenţa este esenţială pentru societate, dacă are o oarecare limită, căci, ajunsă la extremă aceasta se tranformă în sclavie. Noi trebuie în aşa mod să ne prezentăm consimţământul, ca în cazul acceptării opiniei cuiva, el să creadă că în realitate o acceptă drept a noastră.

         Noi trebuie să le iertăm prietenilor micile lor neajunsuri, dacă acestea le sun înăscute şi nu le întrec meritele. Nu doar că nu trebuie să le judecăm ci chiar să le observăm, pentru a încerca ai face singuri să-şi observe greşelile, ulterior, asumându-şi meritul pentru corecţia lor.

         Există un soi de politeţe care este necesară în interacţiunea dintre oameni, ea îi învaţă a înţelege glumele, a nu deranja cu un ton prea tăios, nepoliticos sau nerafinat, care, de regulă este folosit de cei care îşi apără opinia cu prea multă înverşunare.

         Această interacţiune nu poate exista nici fără încredere, ce vine din ambele părţi. Fiecare trebuie să posede aparanţele unei sincerităţi şi discreţii care nici odată nu stârneşte frica de a spune ceva nepotrivit.

Trebuie să existe diferite moduri de a gândi. Cei care au doar un singur mod de a o face nu pot satisface mult, decât dacă merg pe drumuri diferite folosind talente diferite, contribuind la plăcerea societăţii, asemeni armoniei păstrate de diferite instrumente şi voci în muzică. E puţin porbabil ca mulţi oameni să aibă aspiraţii identice, însă e necesar ca acestea să nu fie contradictorii.

         Noi trebuie să anticipăm ceea ce ar face prietenilor bine, să găsim a le fi de folos păzindu-i de supărări, iar când nu-i putem scăpa de rău, să-ncercăm al trăi împreună, imperceptibil să le risipim tristeţea fără a încerca a o alunga deodată, ocupându-le atenţia cu lucruri distractive şi plăcute. Putem vorbi despre ceea ce-i interesează fără a merge mai departe decât spun, fiind foarte atenţi ce punctăm. Câteodată e mai nobil şi omenesc de nu pătrunde adânc în suflet, căci oamenilor nu le este plăcut să deschidă ce au în interior, iar şi mai neplăcut le este când alţii văd acolo ceea ce ei singuri până la urmă nu au văzut. Fie ca, mai întâi relaţiile bune să-i preduspună unul altuia pe oameni, insuflându-le astfel alte teme pentru discuţii deschise.

         Puţine persoane au suficient tact şi bun simţ pentru a aprecia cu adevărat lucrurile ce sunt esenţiale pentru a menţine o societate. Noi suntem deschişi de a asculta doar acele indicaţii care ne cuvin, pentru că  ne temem să ştim adevărul curat. 

         La fel cum trebuie să stăm la o anumită distanţă pentru a vedea un obiect, aşa şi societatea trebuie privită distanţat pentru a fi observată. Oamenii vreau să fie priviţi de la o anumită distanţă, şi, de regulă au dreptate nedorind de a fi văzuţi (înţeleşi) deabinelea, căci toţi noi, cu mici excepţii, ne temem a apărea, în adevărata măsură în care suntem.

text tradus din - Reflections, editia engleză 1871 şi ediţia rusă - Франсуа де Ларошфуко, Мемуары, Максимы (Литературные памятники) - 1971, cu mici rectificări din Reflextions ou sentences et maximes morales ediţia originală 1664.