Este liber omul, care trăieşte, cum vrea; care nu este supus constrângerilor, violenţei sau limitărilor; a cărui căi sunt ferite de obstacole, a cărui dorinţe sunt atinse cu succes. Cine atunci va dori să ducă un mod de viaţă greşit? Nimeni. Cine ar dori să trăiască frustrat, nedrept, nemulţumit, demoralizat? Nimeni. Un om rău, deci, nu trăieşte după plac, de aici, un om rău nu poate fi liber. Cine respectiv ar trăi în frică, invidie, dezgust, cu necesităţi neîmplinite? Nimeni. Găsim atunci oare pe cineva stricat scutit de cele sus menţionate? Pe nimeni. Reiese că ei la fel nu pot fi liberi...
Care este ideea libertăţii la animale. Cineva domesticeşte leii, îi hrăneşte, poate chiar îi mânueşte; dar cine poate spune că un astfel de leu este liber? Oare este el mai puţin sclav odată ce traieşte uşor, dar închis? Şi cine nefiind constrâns ar alege viaţa unui astfel de leu? Dar păsările, cât au ele de suferit odată ce sunt închise? Unele mai degrabă fometează decât acceptă o astfel de soartă, altele supravieţuiesc, doar ca la prima ocazie să scape-n libertate. "Şi ce rău această captivitate aduce?" poţi spune. "Cum adică? Am fost născută să zbor unde vreau, să trăiesc în aer liber, să cânt când îmi spune inima. Tu mă lipseşti de toate astea şi încă mă întrebi ce rău aş suferi de pe urma acestora?"...
Sclavul de regulă se roagă la libertate. De ce? Iniţial el nu se gândeşte la impozitele pe care ar urma să le plătească. Nu, acesta se gândeşte ca este destoinic de a fi liber, datorită constrângerilor şi vieţii proaste duse până acum. "Dacă voi fi liber" spune el "Va fi bunăstare, voi vorbi de la egal la egal cu orcine, o să merg unde vreau şi când vreau". Iar atunci când ajunge liber, şi se ciocneşte de realitatea că nu are de unde lua hrană, el caută pe cine să-l măgulească, cine să-l hrănească. Eventual ajunge la o degradare şi mai josnică, iar dacă are norocul de a accede în slujba unui om bogat la o sclavie şi mai mare. Dacă însă soarta îl face bogat, el îşi opreşte vizorul asupra unei fete, care în final îl nefericeşte, fapt ce-l doboară, insuflându-i dorinţa de a se întoarce la sclavie. "Cu ce mi-a fost rău, cineva mă îmbrăca, altul mă hrănea, al treilea avea grijă de mine când eram bolnav. Dar acum câte nenorociri trebuie să îndur, aflândumă în robie concomitent la mai mulţi, în loc de unul". După acestea "Dar dacă obţin un rang înalt, voi trăi în prosperitate şi fericire". Pentru a obţine aceasta, iniţial, el conştient suferă, iar odată obţinând cele dorite, totul începe de la capăt. "Dar dacă" el spune "voi obţine comandă militară, voi fi eliberat de toate relele". El o obţine, suferind ca cel mai josnic sclav, cu toate acestea continuând, asumându-şi şi mai multe responsabilităţi, ca în final să obţină titlul de senator şi odată cu acesta cel mai splendid şi desăvârşit tip al sclaviei...
Nu trebuie să ajungi minţit, e bine de ştiut ce a spus Socrate - care-i esenţa fiecărui lucru, şi, cugetător de aplicat principiile generale la, cazuri particulare. De aici şi se ia răul oamenilor, dacă ei nu pot folosi principiile generale, egale pentru toţi, la cazuri particulare...
Tradus din Беседы Эпиктета (Античная классика) 1997, şi The Best of the World's Classics VOL. I de Henry Cabot Lodge 1909.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu