Un orator trebuie să fie un om cinstit.
Deci, oratorul care propun a fi format, va fi asemeni definiţiei lui Marcus Cato "Un om cinstit cu aptitudini în vorbire".
Condiţia enunţată în faţă şi anume că oratorul trebuie să fie un om cinstit, în mod natural este mult mai importantă ca restul. Căci, nu există nimic mai rău decât elocvenţa în favoarea răului, iar eu care, nemijlocit contribui la formarea unui orator, merit toate nenorocirile odată ce cresc arme nu pentru soldaţi, ci pentru hoţi. Natura care ia atribuit omului calităţile cel diferenţiază de animale, ar fi acţionat ca o mamă vitregă, dacă aptitudinea de a vorbi ar fi un promotor al crimei, un asupritor al inocenţei, un inamic al adevărului; astfel fiind mai bine pentru noi a ne naşte proşti, fără capacitatea de a gândi decât să folosim acestea pentru a ne distruge.
... Pentru un orator discernământul şi prudenţa sunt absolut necesare. Discernământul pe de altă parte ar strica celor care când au de ales între virtute şi viciu aleg viciul, la fel cum le-ar strica şi prudenţa, odata ce ei se dau în lucruri, a căror consecinţe nu le văd şi a căror rezultat, sunt fărădelegi din cele mai grele. Nu doar cuvintele celor înţelepţi dar şi normele bine primite spun că nimeni nu poate fi rău fără a fi vicios, iar un individ vicios niciodată nu va fi un orator.
Nu putem lăsa fără consideraţie şi faptul că mintea poate aspira la studii nobile doar dacă este totalmente lipsită de patimi. Nu din motivul că binele şi răul nu pot coexista într-un piept... Dar din motiv că mintea antrenată într-un astfel de studiu ardoros trebuie să fie detaşată de alte griji, chiar şi de cele care nu sunt vicioase, căci doar atunci nefiind sustrasă de nimic, aceasta va rămâne devotată obiectului propriuzis. Întradevăr pasiunea pentru teatru, vânătoare, atenţia prea mare pentru gospodărit şi sol ne lipsesc de mult timp pentru studiu, ce să mai zicem atunce de ambiţii, sete de bani, invidie a căror consecinţe sunt întratât de violente că ne pot lipsi chiar şi de somn şi vise? Nimeni nu-i întradevăr, aşa de preocupat, neliniştit sfîşiat de diverse pasiuni ca o minte vicioasă. Căci, când ea pune la cale răul, devine agitată de speranţă, grijă, anxietate iar când toate sunt împlinite, este chinuită de nelinişte şi groaza unei eventuale pedepse.
Tradus din: Квинтилиан Риторические наставления(Александръ Ницольский 1834) şi The Best of the Worlds Classics Restricted to Prose Vol II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu