vineri, 26 iunie 2015

Francis Bacon, Despre tinereţe şi vârstă


        Un tânăr, poate fi bătrân după timp, dacă nu-l pierde degeaba - lucru ce se întâmplă rar. În mod firesc, tinereţea-i ca nişte cugetări, cele din urmă fiind mai înţelepte. De altfel, ea, se simte şi în gânduri, la fel ca vârsta, invenţiile unui june fiind mai vii, imaginaţia-i mai jucăuşă, adesea tangibilă cu divinitatea.  
         Naturile vulcanice, cu dorinţe puternice, violente cresc pentru lucruri mari, abia după jumătate de viaţă. Aşa a fost cu Iulius Cezar şi Septemius Severus. Despre ultimul se spunea "Juventutem egit erroribus, imo furoribus, plenam" (ce înseamnă că, tinereţea, acesta şi-a petrecuto în greşeli, de altfel,  la nebunie de multe). Totuşi, necătând la acestea el ajunsese a fi un conducător foarte abil. Ceea ce ţine de naturile liniştite, ele şi din tinereţe sunt capabile de lucruri mari. Drept exemplu pot servi - Augustus, Cosmus Ducele Florenţiei, Gaston de Foix şi alţii. Pe de altă parte, pentru un om la o vârstă înaintată, vivacitatea şi ardoarea sunt temelia succesului.


          

            Cei tineri sunt mai predispuşi de a inventa decât a judeca, mai pricepuţi în execuţie decât consiliere,  mai predispuşi pentru proiecte noi, decât pentru cele aflate în rulare. Iar experienţa celor bătrâni le prieşte atunci când au de a face cu ceva cunoscut, altminteri aceasta doar le încurcă. Greşelile celor tineri pot ruina o afacere, pe când ale celor bătrâni se rezumă, fie la faptul că au făcut prea încet, fie că au făcut insuficient. Tinerii în orice lucru muşcă mai mult decât încape; mai degrabă pornesc decât opresc; urmăresc scopuri fără a se gândi la mijloace şi consecutivitate; se ghidează orb de puţinile reguli însuşite, unele chiar întâmplător; inovează risipitor; de la-nceput aplică măsuri extreme şi cel mai mult pierd de la faptul că nu-şi accepta propriile greşeli, fiind asemeni unui  cal sperios care nu vrea nici  să cârnească nici să se oprească. 
         Cei bătrâni iubesc să contrazică, prea greu merg la risc, prea mult se consiliază, prea repede îşi schimbă poziţiile şi greu duc lucrul până la capăt, acceptând mai degrabă mediocritatea decât finalitatea. Cu siguranţă e bine de combinat tinereţea cu vârsta. Pentru prezent - virtuţile uneia, compensează neajunsurile alteia. Pentru viitor - cei tineri sunt buni elevi, cei bătrâni sunt buni actori. Pentru cei înconjurători - autoritatea celor bătrâni inspiră încredere, amiabiliatea celor tineri predispune.Totuşi, moral sunt superiori cei tineri, politic cei bătrâni...
         Cu cât omul  mai mult gustă din cele pământeşti, cu atât mai intoxicat devine, înclinând mai mult spre raţionalism decât sentimentalism. Minţile care se coc repede, repede se şi epuizează, asemeni unui tăiş ascuţit care îndată se şterpeleşte. Aşa a fost şi Hermogen, a cărui creaţii, iniţial erau foarte fine, ulterior transformânduse în prosteşti. Altei categorii i se atribuie oamenii a căror talente priesc mai bine tinereţii decât bătrâneţii. Astfel fiind oratorii cu limbaj fluent şi luxurios... Următoarei categorii i se atribuie cei care depun eforturi prea mari şi sunt mărinimoşi peste măsura vârstei...


         Bacon are o capacitatea fenomenală de a analiza şi generaliza lucrurile. Imposibil de-i imputat în linii generale careva abateri de la realitate. Totuşi cele descrise sunt în sine nişte constatări, opinii care au o doză oarecare de subiectivism. Acest lucru nu le face mai puţin valoroase, doar, lasă loc pentru nişte completări în unele cazuri. De altfel, textul în sine nu prezintă o temelie, ci doar un indiciu orientativ, care poate servi drept punct de referinţă în unele cazuri. 

tradus din The Best of the World's Classics, Vol. V

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu